EXPERIMÉNT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum. Vezi definitia »

AGLOMERÁNT, aglomeranți, s. m. Substanță care are proprietatea de a uni între ele granulele, firele sau fâșiile care compun un material; liant. – Din fr. agglomérant (influențat semantic de liant). Vezi definitia »

CONCHERÁNT, -Ă, concheranți, -te, adj. (Franțuzism) Cuceritor. – Din fr. conquérant. Vezi definitia »

RADIONAVIGÁNT s. m. membru al echipajului însărcinat a asigura la bordul (aero)navelor legăturile prin radio. (< fr. radionavigant) Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă I. adj. care excită; excitator. II. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism). (< fr. excitant) Vezi definitia »