Definita cuvantului bamă
bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bamă
cantóră, cantóre, s.f. (înv., reg.) 1. birou, cancelarie. 2. ceartă, larmă, vacarm, zgomot. Vezi definitia »
RISÍPĂ, risipe, s. f. 1. Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești, cheltuială fără măsură; irosire. ♦ Fig. Belșug, prisos, abundență. 2. (Înv. și pop.) Sfărârmare, distrugere; surpare, prăbușire. ◊ Loc. adj. În risipă = care se sfărâmă, se dărâmă, care este în ruină. ♦ Împrăștiere, răspândire; risipire. ♦ Loc. adj. și adv. În risipă = în debandadă, în dezordine. – Din risipi (derivat regresiv). Vezi definitia »
INDIANÍSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indianism (2) [în DN]; indologie. [Pron. -di-a-. / < it. indianistica]. Vezi definitia »
RUMINÍTĂ s.f. Inflamație a rumenului. [Cf. fr. ruminité]. Vezi definitia »
FITOGENÉTICĂ s.f. Genetica vegetală. [Gen. -cii. / cf. fr. phytogénetique]. Vezi definitia »