FUMĂRÁR, fumărari, s. m. Persoană care încasa fumăritul. – Fumar + suf. -ar. Vezi definitia »

MISIONÁR, -Ă s. m. f. propagator al religiei creștine sau al doctrinelor unor secte creștine în țările cu altă religie. ◊ cel care caută să câștige adepți pentru o cauză. (< it. missionario, fr. missionnaire) Vezi definitia »

SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină]. Vezi definitia »

PLANETÁR, -Ă adj. 1. referitor la planete, al planetelor. ♦ sistem ~ = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui; model ~ = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. 2. (tehn.) mecanism ~ = mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax ~ = axul care mișcă roata motoare a unui automobil, primind mișcarea de la diferențial. (< fr. planétaire) Vezi definitia »

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. Reacționar înrăit. [Pron. -re-ac-. / < ultra- + reacționar, cf. it. ultrareazionario]. Vezi definitia »