ACVAMARÍN s.n. (Min.) Substanță albastră-verzuie, care este o varietate de beril, folosită ca piatră prețioasă. [< it. acquamarina]. Vezi definitia »

șovín (-nă), adj. – Patriotard extremist. Fr. chauvin. – Der. șovinist, adj. (șovin); șovinism, s. n., din fr. chauvinisme. Vezi definitia »

paraxín (paráxină), adj. – Ciudat, curios, bizar. – Var. paraxîn. Ngr. παράξενος (Gáldi 221). – Der. paraxenie, s. f. (ciudățenie, raritate), din ngr. παραξενιά; parascovenie, s. f. (prostie, aberație, ciudățenie), probabil în loc de *paraxovenie, cu suf. ca în drăcovenie (după Cihac, II, 245 și Tiktin, din sl. kovati „a forja”, cf. sb. skovati „a forja”, pol. kowanie „invenție”. Vezi definitia »

CONSANGVÍN, -Ă adj., s. m. f. 1. rudă din partea tatălui. 2. care provine dintr-un strămoș comun. (< fr. consanguin, lat. consanguineus) Vezi definitia »

vin (-nuri), s. n. – Băutură alcoolică obținută din fermentarea mustului. – Mr. vin, megl. vin, istr. vir. Lat. vῑnum (Pușcariu 1886; REW 9356); cf. it., sp. vino, prov., cat. vi, fr. vin, port. vinho. – Der. vinărici, s. m. (podgorean, viticultor; s. n., impozit pe vin); vinăricer, s. m. (cel care strîngea impozitul pe vin); vinărit, s. n. (impozit pe vin); vinărie, s. f. (bodegă); vinariță, s. f. (plantă, Asperula odorata); vinaț, s. n. (vin), probabil din lat. vῑnācĕus (REW 9337); vinicer (var. vinițel), s. n. (septembrie), probabil der. interior (după Tiktin și Candrea, din sl. vinicije „vie”); vinimeriu, s. m. (septembrie), cuvînt rar, pe care Bogrea, Dacor., III, 739, îl deriva din lat. vindĕmĭārius; vinos, adj. (ca vinul); vinars, s. n. (Trans., țuică), comp. ca germ. Branntwein; vinărsar, s. m. (producător de țuică); vinărsărie, s. f. (distilerie sau prăvălie de țuică). – Din rom. provine bg. vinerič (Capidan, Raporturile, 224). Vezi definitia »