bedreág (bedreáguri), s. n. – 1. Scăunel de cizmar. – 2. Capră de căruțaș. Origine necunoscută. După Cihac, din sl. bedro „femur”; însă derivarea nu este clară. DAR îl leagă de mag. bederegni „a rostogoli”, „a face să se rostogolească”; iar Scriban se gîndește la germ. Brett(er)dach „colibă”. Vezi definitia »

OFIOFÁG, -Ă, ofiofagi, -ge, adj. (Despre animale, păsări etc.) Care se hrănește cu șerpi. [Pr.: -fi-o-] – Din ofiofagie (derivat regresiv). Vezi definitia »

SAPROFÁG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros – putred, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

pătuleág, pătulége, s.n. (reg.) claie de fân sau glugă de coceni clădită pe un suport. Vezi definitia »

HĂDĂRÁG, hădăragi, s. m. (Reg.) 1. Lemnul gros și mobil al îmblăciului cu care se bat cerealele. 2. Piesă de lemn sprijinită pe piatra de moară, care scutură teica, lăsând să cadă boabele din coșul morii; hădărău. 3. Fiecare dintre lemnele de care trag pescarii la năvod. 4. Mânerul de lemn cu care se învârtește râșnița. [Var.: hadarág s. m.] – Cf. magh. hadaró. Vezi definitia »