IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »

SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »

CHIHLIBARÍU, -ÍE adj. v. chihlimbariu. Vezi definitia »

CÚRIU s. n. Element chimic radioactiv sintetic, metal de culoare argintie. [Pr.: cürĩu – Var.: cúrium s. n.] – Din fr. curium. Vezi definitia »

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium. Vezi definitia »