înflocós, -oásă, adj. (înv.) care produce arsură, care arde. Vezi definitia »

PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. Vezi definitia »

OȚIÓS, -OÁSĂ, oțioși, -oase, adj. (Livr.) De prisos; inutil, nefolositor. [Pr.: -ți-os] – Din lat. otiosus. Vezi definitia »

nestrăbăciós, nestrăbăcioásă, adj. (înv.; despre locuri, drumuri) care nu poate fi străbătut, pe unde nu se poate trece, pătrunde. Vezi definitia »

BLĂNÓS, -OÁSĂ, blănoși, -oase, adj. (Rar; despre animale sau haine) Cu blană bogată. – Blană + suf. -os. Vezi definitia »