MONOTÍP, -Ă adj. Făcut după un singur model sau tip. // s.n. 1. (Poligr.) Mașină de cules și de turnat literele una câte una. 2. Procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie. ♦ Lucrare obținută prin acest procedeu. [< fr. monotype]. Vezi definitia »

chip Vezi definitia »

JIP¹ s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec. Vezi definitia »

PLESIOTÍP s. n. specie înrudită cu un genotip. (< fr. plésiotype) Vezi definitia »

TELETÍP s. n. 1. teleimprimator. 2. aparat telegrafic care permite culegerea de caractere tipografice de la distanță. 3. mașină de scris comandată electric, la distanță. (< fr. télétype, germ. Teletyp) Vezi definitia »