PROTÍU s. n. atom de hidrogen ușor, al cărui nucleu se compune dintr-un singur proton. (< fr., engl. protium) Vezi definitia »

PLASMÓDIU s. n. 1. masă protoplasmatică cu mai multe nuclee, care nu are ca înveliș decât o membrană albuminoidă; gimnoplast (2). 2. hematozoar al paludismului. (< lat. plasmodium) Vezi definitia »

ATANASIU, Vasile (1886-1964, n. Tîrgoviște), general român. S-a distins în bătălia de la Mărășești (1917). Comandant al Corpului III de armată (1940-1943) pe Frontul de Est, apoi comandantul Armatei I Române pe Frontul de Vest. Vezi definitia »

STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Vezi definitia »

EXTISPÍCIU, extispicii, s. n. Cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicerea viitorului. – Din lat. extispicium. Vezi definitia »