TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire. Vezi definitia »

BIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre reacții) în care intervin două molecule. (< fr. bimoléculaire) Vezi definitia »

țepár, țepári, s.m. și țepáre, s.n. (reg.) 1. țăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaștere. Vezi definitia »

COMISÁR¹ s.m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție. 2. Delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang etc.). [Cf. fr. commissaire, it. commissario, lat.med. commissarius]. Vezi definitia »

FOLICULÁR, -Ă adj. Referitor la foliculi. ◊ Hormon folicular = foliculină. / cf. fr. folliculaire]. Vezi definitia »