VAL¹, valuri, s. n. I. 1. Masă de apă care înaintează prin mișcări oscilatorii la suprafața unei mări, a unui fluviu etc., formând creste și adâncituri; talaz. ◊ Loc. adv. Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, succesiv; b) din plin, cu grămada. ◊ Expr. Valurile vieții (sau lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere. Valul (sau valurile) vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 2. P. anal. Ceea ce se mișcă, vine în cantitate mare sau se năpustește ca niște valuri (I 1); ceea ce poate fi comparat (ca formă și mișcare) cu un val. 3. Fig. (Înv. și pop.) Încercare grea; neplăcere, necaz. II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton; vălătuc, trâmbă. ◊ Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de legat. 2. (Tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fălțuit. 3. (Reg.) Tăvălug. 4. (Pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână. 5. (În sintagma) Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. – Din sl. valŭ. Vezi definitia »

DIALIPETÁL, -Ă, dialipetali, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante cu flori) A cărei corolă are petalele separate, libere. 2. S. f. (La pl.) Subclasă de plante dicotiledonate caracterizate prin corolă dialipetală (1); (și la sg.) plantă care aparține acestei subclase. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialypétale. Vezi definitia »

MOZAICÁL, -Ă adj. (Rar) Alcătuit din elemente diferite. [Cf. engl. mosaical]. Vezi definitia »

CONFLICTUÁL, -Ă adj. propriu conflictului, care poate produce sau este produs de un conflict. (< fr. conflictuel) Vezi definitia »

DISPOZIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la dispoziție; de dispoziție. [Cf. fr. dispositionnel]. Vezi definitia »