MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe. Vezi definitia »

ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci. Vezi definitia »

SIBARÍT, -Ă s.m. și f. Persoană înclinată spre o viață de lux și desfrâu. [< fr. sybarite, cf. Sybaris – oraș antic în Italia]. Vezi definitia »

EBENÍT s. n. material plastic obținut din leșiile care rămân de la prepararea celulozei. (n. com.) Vezi definitia »

ȘUȘOTÍT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti]. Vezi definitia »