DERÍVĂ s.f. I. 1. Unghi format de axa longitudinală a unei nave sau a unui avion cu drumul de urmat sub acțiunea curenților maritimi sau aerieni. ◊ A merge în derivă = a naviga în voia vântului și a valurilor. 2. Unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire. II. Partea verticală fixă a ampenajului unui avion, al unui planor. [< fr. dérive, it. deriva]. Vezi definitia »

cígă mícă s. f. – Varietate de ciuperci. Mag. csigabiga „melc,” prin falsă asociere cu mic (Cihac, II, 490; DAR). Vezi definitia »

MINIJÚPĂ s. f. fustă foarte scurtă. (< fr. mini-jupe) Vezi definitia »

GERMANÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile germanice; filologie germanică. [Gen. -cii. / < germ. Germanistik]. Vezi definitia »

UȘCHEÁLĂ s. f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare repede, pe neașteptate dintr-un loc. – Ușchi + suf. -eală. Vezi definitia »