EMPLÁSTRU s.n. Preparat farmaceutic întins pe o bucată de pânză, care se aplică pe locul bolnav; (pop.) plasture. [După fr. emplâtre, gr. emplastron]. Vezi definitia »

MINIMÉTRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon. (< fr. minimètre) Vezi definitia »

BĂIȚA DE SUB CODRU, com. în jud. Maramureș; 2.759 loc. (1991). Vezi definitia »

iléctru s. n. – Chihlimbar, ambră galbenă. Gr. ἤλεϰτρον (DAR). Împrumut literar din sec. XVII, înv. Vezi definitia »

PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre) Vezi definitia »