LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin. Vezi definitia »

LICORÍN s. m. v. licurin. Vezi definitia »

PALATÍN s.m. Mare demnitar la palatul regilor în evul mediu. ♦ Guvernator al unei provincii. V. paladin. [< lat. palatinus]. Vezi definitia »

CAPITOLÍN, -Ă, capitolini, -e, adj. Care aparține Capitoliului, privitor la Capitoliu. – Din fr. capitolin, lat. capitolinus. Vezi definitia »

ALASTRÍN s. n. boală contagioasă și epidemică din țările calde, printr-o erupție veziculoasă măruntă și superficială. (< fr. alastrin) Vezi definitia »