DENOMINATÍV, -Ă adj. Care denumește. // s.n. Cuvânt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ◊ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. dénominatif, cf. lat. denominativus]. Vezi definitia »

OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive. Vezi definitia »

INTERSUBIECTÍV, -Ă adj. referitor la relațiile dintre indivizi sau dintre indivizi și grup. (< fr. intersubjectif) Vezi definitia »

PROPULSÍV, -Ă adj. Care produce o propulsie. [Cf. fr. propulsif]. Vezi definitia »

EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif. Vezi definitia »