VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius. Vezi definitia »

PARLAMENTÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario) Vezi definitia »

MENSÁR s. m. nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius) Vezi definitia »

harcumar, harcumari s. m. (țig.) subofițer de poliție. Vezi definitia »

TABÁR s. n. (în evul mediu) tunică de zale, haină care se purta peste armură. (< fr. tabar) Vezi definitia »