Definita cuvantului tendință
TENDÍNȚĂ, tendințe, s. f. 1. Dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat. ♦ Orientare comună a unei categorii de persoane; direcție. ♦ Evoluție a cuiva într-un anumit sens. 2. Forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. – Din fr. tendance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tendință
ASPREÁLĂ, aspreli, s. f. (Rar) Asprime (1). – Aspri + suf. -eală. Vezi definitia »
țuțúlă s.f. (reg.) vîrf de deal, de munte. Vezi definitia »
puicuță, puicuțe s. f. (dim.) 1. fată tânără. 2. homosexual pasiv. Vezi definitia »
1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. – Ne- + regulă. Vezi definitia »