AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață. Vezi definitia »

TÉMERE, temeri, s. f. Faptul de a (se) teme; frică, teamă, temut¹ (1). ♦ (Înv.) Gelozie. – V. teme. Vezi definitia »

RUSTIFICÁRE s.f. (Rar) Faptul de a primi aspect sau caracter rustic; rusticizare. [< rustifica]. Vezi definitia »

PRESCRIBĂLUÍRE s. f. v. prescribălui. [Sinonime] Vezi definitia »

LIMITÁRE, limitări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) limita și rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (Rad.) Menținere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – V. limita. Vezi definitia »