SUBZISTÉNȚĂ s.f. Ceea ce servește la întreținere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia]. Vezi definitia »

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure. Vezi definitia »

TMÉZĂ s. f. intercalare a unuia sau a mai multor cuvinte între elementele componente ale unui cuvânt compus. (< fr. tmèse) Vezi definitia »

ESCALÁDĂ s. f. 1. escaladare; cățărare, ascensiune. 2. ramură a alpinismului constând din ascensiuni în cursul cărora sportivul se cațără prin mijloace proprii, prize și reazeme naturale pe care i le oferă stânca. 3. (fig.) creșterea rapidă în intensitate, în amploare a unui fenomen social etc. (< fr. escalade) Vezi definitia »

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina. Vezi definitia »