Definita cuvantului invocare
INVOCÁRE s.f. Acțiunea de a invoca și (rar) rezultatul ei; invocație. [< invoca].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu invocare
NĂZĂRÍRE, năzăriri, s. f. Faptul de a i (se) năzări cuiva ceva; (concr.) ceea ce apare sau i se pare că apare cuiva; apariție, închipuire, năzăreală, năzăritură; vedenie, halucinație. – V. năzări. Vezi definitia »
DETORSIONÁRE, detorsionări, s. f. Acțiunea de a detorsiona. [Pr.: -si-o-] – V. detorsiona. Vezi definitia »
VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica]. Vezi definitia »
AFRETÁRE s. f. Acțiunea de a afreta. Vezi definitia »
DIFERÍRE s.f. Acțiunea de a diferi și rezultatul ei; diferență. [< diferi]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z