urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare. Vezi definitia »

PONTATÓR³, -OÁRE adj. (despre câini) care pontează³. (< ponta³ + -tor) Vezi definitia »

ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. [Pr.: -tu-i-] – Alcătui¹ + suf. -tor. Vezi definitia »

APRETÓR, -OÁRE, apretori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu apretarea. – După fr. apprêteur. Vezi definitia »

STILOFÓR, -Ă adj. (despre plante) înzestrat cu stil. (< fr. stylophore) Vezi definitia »