ATELOCHINEZÍE s. f. imposibilitatea de a executa mișcări a uneia dintre extremitățile corpului. (< fr. atélokinésie) Vezi definitia »

náie (nắi), s. f. – Navă. Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863), cf. sard. nae, engad., fr. nef, prov., cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui navă, s. f., din lat. (sec. XIX). – Cf. naftic, s. m. (navigator), sec. XVI, înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui nautic, adj., din fr. nautique și al lui naval, adj., din fr. naval. Vezi definitia »

UROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu]. Vezi definitia »

PERITOMÍE, peritomii, s. f. (Med.) Excizie a unei porțiuni de conjunctivă din jurul corneei pentru tratamentul panusului. – Din fr. péritomie. Vezi definitia »

ZOANTROPÍE s.f. (Med.) Delir în timpul căruia bolnavul se crede metamorfozat în animal. [Pron. zo-an-, gen. -iei. / < fr. zoanthropie, cf. gr. zoon – animal, anthropos – om]. Vezi definitia »