OLIMPÍSM s. n. ansamblu de organizații ale jocurilor olimpice. (< fr. olympisme) Vezi definitia »

CENTRÍSM s. n. 1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă. 2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru. (< fr. centrisme, rus. țentrizm) Vezi definitia »

RIGORÍSM s. n. 1. concepție etică, promovată de Kant, care opune în mod rigid normele morale necesităților fizice și spirituale. 2. severitate excesivă în respectarea normelor morale; morală severă; austeritate. 3. calitatea a ceea ce este riguros; metodă de mare finețe și exactitate. (< fr. rigorisme) Vezi definitia »

DIDACTICÍSM s. n. folosire exagerată a principiilor și metodelor didactice; tendința de a instrui cu orice preț. (după it. didatticismo) Vezi definitia »

PSEUDOFRANȚUZÍSM s. n. franțuzism aparent, prin combinarea unor teme și elemente formative de origine franceză. (< pseudo- + franțuzism) Vezi definitia »