Definita cuvantului bandit
bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bandit
ȘTIFTUÍT, -Ă, știftuiți, -te, adj. Fixat cu știfturi. – V. știftui. Vezi definitia »
ASFINȚÍT s. n. 1. Faptul de a asfinți; timpul când apune soarele. ♦ Fig. Declin, sfârșit. 2. Loc unde asfințește soarele; apus, vest. Vezi definitia »
JUMULÍT2, -Ă, jumuliți, -te, adj. 1. (Despre păsări) Curățat de pene sau de fulgi; cu penele căzute, năpârlit. ♦ (Despre oameni și animale) Cu părul smuls. 2. Fig. Estorcat (de bani) jefuit, escrocat. – V. jumuli. Vezi definitia »
FITOLÍT s. n. 1. plantă fosilă. 2. biolit format din opal în țesuturile vegetale, având de obicei forma celulei. (< fr. phytolithe) Vezi definitia »
EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit. Vezi definitia »