Definita cuvantului bandit
bandít (bandíți), s. m. – Tîlhar, răufăcător. It. bandito, de unde și fr. bandit. – Der. banditesc, adj.; banditism, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bandit
MĂCELĂRÍT2, -Ă, măcelăriți, -te, adj. Tăiat, ciopârțit, sfârtecat; masacrat. ♦ Fig. Zdrobit, frânt. – V. măcelări. Vezi definitia »
EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus. Vezi definitia »
șoáit, șoáituri, s.n. (reg.) tobă de porc. Vezi definitia »
CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci. Vezi definitia »
obrăzít s.n. (reg.) dojană, mustrare, ceartă. Vezi definitia »