PRODÍG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus) Vezi definitia »

jig², jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială. Vezi definitia »

străfíg, străfíguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai). Vezi definitia »

CÂȘTÍG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). – Din câștiga (derivat regresiv). Vezi definitia »

dirig, -ă, dirigi, -e s. m., s. f. (șc.) diriginte. Vezi definitia »