Definita cuvantului barbă
bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbă
piántă, piánte, s.f. (reg.) partea de sub călcâi a unui obiect de încălțăminte. Vezi definitia »
PISCÍNĂ s. f. 1. heleșteu în care se cresc pești. 2. bazin de înot. (< fr. piscine) Vezi definitia »
PATRILINIARĂ [adj. f.?] 1) Despre familiile care sunt legate pe parte bărbătească, cu rude provenite din același tată. Statutul tatălui era unul cu substrat mitic. În limbile indoeuropene existau doi termeni pentru tată: pater (predominant ca utilizare mitologică – Jupiter = Dyeu pater!) și atta (ca adresare familială).
Se poate delimita familia extinsă patriliniară, atunci când familiile sunt legate pe linie bărbătească, iar când legatura este stabilită pe linie feminină se numește matriliniară Vezi definitia »
TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură. Vezi definitia »
CORSETIÉRĂ, corsetiere, s. f. Femeie care confecționează corsete.[Pr.: -ti-e-] – Din fr. corsetière. Vezi definitia »