CONVICȚIÚNE, convicțiuni, s. f. (Livr.) Convingere. [Pr.: -ți-u- – Var.: convícție s. f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, -onis. Vezi definitia »

CANALIZAȚIÚNE s.f. v. canalizație. Vezi definitia »

abominațiúne s. f. 1. oroare; ticăloșie. mârșăvie; nelegiuire. 2. (rar) cultul idolilor, păgânism. (< fr. abomination, lat. abominatio) Vezi definitia »

DEPRECAȚIÚNE s. f. v. deprecație. Vezi definitia »

ASCENSIÚNE, ascensiuni, s. f. 1. Mișcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălțare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creștere, evoluție a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension. Vezi definitia »