Definita cuvantului istoric
ISTÓRIC, -Ă adj. 1. Care ține de domeniul istoriei, privitor la istorie; (p. ext.) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. Care se schimbă în cursul istoriei. 3. Corespunzător faptelor din istorie; real, just. 4. Cronologic. // s.n. Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit. [Cf. lat. historicus, fr. historique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu istoric
BIOBIBLIOGRÁFIC, -Ă, biobibliografici, -e, adj. Care aparține biobibliografiei; privitor la biobibliografie. [Pr.: bi-o-bi-bli-o-] – Din bio- + bibliografic. Vezi definitia »
GEOGRÁFIC, -Ă, geografici, -ce, adj. Care aparține geografiei, privitor la geografie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géographique. Vezi definitia »
STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat. [Var.: (reg.) sturluibátec, -ă, sturlubátec, -ă, sturluibátic, -ă adj.] – Sturluibat + suf. -ic. Vezi definitia »
ÓSMIC adj. acid ~ = acid din osmiu, în histologie. (< fr. osmique) Vezi definitia »
EXCÉNTRIC, -Ă, excentrici, -ce, adj., s. n. I. Adj. 1. Care iese din limitele obișnuitului, foarte original; neobișnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (Mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri geometrice, piese etc.) care nu au centru comun. II. S. n. Organ de mașină în formă de disc, fixat pe un arbore rotativ și servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. – Din fr. excentrique. Vezi definitia »