CALCOPIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr. chalcopyrite, cf. gr. chalkos – aramă, pyrites – pirită]. Vezi definitia »

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Din fr. encablure. Vezi definitia »

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette. Vezi definitia »

PENÚMBRĂ, penumbre, s. f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită și cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener. zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (Pict.) Zonă de trecere între lumină și umbră. – Din fr. pénombre. Cf. umbră. Vezi definitia »

DISTONÁNȚĂ s. f. discordanță (1), dezacord. (< distona + -anță) Vezi definitia »