Definita cuvantului barbură
bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barbură
ANTIPARTÍCULĂ s. f. particulă elementară, cu proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. (< fr. antiparticule) Vezi definitia »
VÁRVĂ s.f. (Geol.) Depozit stratificat de argile din lacurile glaciare din cuaternar, care se prezintă ca niște benzi albicioase sau cenușii-închise. [< fr. varve, cf. sued. varvig – vărgat]. Vezi definitia »
AUTOCLÁVĂ s.f. 1. Vas închis ermetic, servind de obicei la sterilizare sub presiune. 2. Capac care închide ermetic un recipient, menținându-se închis prin presiunea din interior. [Var. autoclav s.n. / < fr., it. autoclave, cf. gr. autos – însuși, lat. clavis – cheie]. Vezi definitia »
OPINCÚȚĂ, opincuțe, s. f. Diminutiv al lui opincă (1). ♦ Încălțăminte feminină ușoară, cu talpă subțire. – Opincă + suf. -uță. Vezi definitia »
harneală, harneli s. f. (deț.) 1. ironie, batjocură; glumă proastă 2. (deț.) simularea îmbolnăvirii în vederea sustragerii de la îndeplinirea unei sarcini Vezi definitia »