Definita cuvantului barcă
bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It.
barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu barcă
STRÁȘINĂ s. f. v. streașină. Vezi definitia »
GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande]. Vezi definitia »
SÂSÂIÁLĂ, sâsâieli, s. f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. -eală. Vezi definitia »
CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr. cénogenèse) Vezi definitia »
BÁSNĂ, basne, s. f. (Înv.) Născocire, scornitură; minciună. – Din basn (= basm). Vezi definitia »