SCALPÉL s.n. Instrument cu lamă ascuțită, folosit pentru incizii și disecții și în chirurgie. [< fr. scalpel, cf. lat. scalpellum]. Vezi definitia »

zel (-luri), s. n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s. n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv. – Der. zelator, s. m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s. f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă. Vezi definitia »

stihurél, stihuréle, s.n. (înv. și pop.) vers lipsit de valoare; stihurț. Vezi definitia »

cu cățel, cu purcel expr. cu toții, cu toată familia. Vezi definitia »

GRÁDEL s. n. ȚesĂ?turĂ? albĂ? de bumbac cu dungi în diagonalĂ?, pentru rufĂ?rie bĂ?rbĂ?teascĂ?. -Din germ. Gradel Vezi definitia »