șpuroáică, șpuroáice, s.f. (reg.) 1. fată nelegitimă. 2. ceapă timpuriu. Vezi definitia »

CRISTALOGENÉZĂ s.f. 1. Studiul condițiilor de formare a cristalelor (2) [în DN]; cristalogenie. 2. Formarea cristalelor în natură; cristalizare. [Cf. fr. cristallogénie < gr. krystallos – gheață, gennan – a naște]. Vezi definitia »

șănúră s.f. (reg.; cu sens colectiv) fire de lână toarse, pregătite pentru țesut. Vezi definitia »

SPERÁNȚĂ, speranțe, s. f. Sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acțiuni, în realizarea unei dorințe; nădejde, sperare. ◊ Expr. În speranța că... = nădăjduind că..., având încredere că... ♦ Încredere în viitorul, în reușita cuiva. ♦ Persoană tânără și talentată ori capabilă, de la care se așteaptă realizări mari. – Din it. speranza. Vezi definitia »

gáră (-re), s. f. (Banat) Cenușă de paie. Sb. gara (Bogrea, Dacor., IV, 816). – Aceleiași familii îi aparține gărînă, s. f. (Banat, Olt., hoceag), care a însemnat probabil la origine „loc de ars în pădure”, cf. sl. garanŭ „ars”; și gariște, s. f. (Banat, cîmpie), cf. sb. gàrište „loc ars”. Vezi definitia »