MULTÍPLU, -Ă, multipli, -e, s. m. adj. 1. S. m. (Mat.) Număr întreg divizibil cu un număr întreg dat; produs rezultat din înmulțirea unui număr dat cu un număr întreg. 2. S. m. (Mat.) Fiecare dintre unitățile de măsură mai mari decât unitatea-tip, considerate în raport cu aceasta. 3. Adj. (La pl.) Care este în număr mai mare și de mai multe feluri; numeros, felurit. 4. Adj. (La sg.) Care are o structură complexă, care prezintă aspecte diverse; multilateral. – Din fr. multiple, lat. multiplus. Vezi definitia »

CINECENÁCLU, cinecenacluri, s. n. Atelier de creație al cineaștilor amatori. – Cine[ast] + cenaclu. Vezi definitia »

teflu, tefle s. n. gură. Vezi definitia »

SUBANSÁMBLU s. n. parte componentă dintr-un ansamblu tehnic. (după fr. sous-ensemble) Vezi definitia »

TRÍPLU¹, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus. Vezi definitia »