ȚIGĂNÉL, țigănei, s. m. Țigănuș. – Țigan + suf. -el. Vezi definitia »

coșoțél (-éi), s. m. – (Trans., înv.) Monedă maghiară de 10 kreuzer, scoasă de guvernul revoluționar de la 1848, condus de Kossuth Lajos. De la Kossuth (DAR). Vezi definitia »

METROCÉL s. n. histerocel. (< fr. métrocèle) Vezi definitia »

VORNICÉL, vornicei, s. m. 1. Slujbaș subaltern al vornicului (1), însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate. 2. (Înv.) Vornic (2). 3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic (3). – Vornic + suf. -el. Vezi definitia »

ȘUIERÉL, șuierele, s. n. Diminutiv al lui șuier. Vezi definitia »