mireásmă (mirésme), s. f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros. Vezi definitia »

sírtă, sírte, s.f. (înv.) banc de nisipuri mișcătoare. Vezi definitia »

TETRÁDĂ s. f. 1. grupare de patru entități; tetralogie (3). 2. (biol.) grup de patru elemente cromozomiale în timpul meiozei; grupare pătată de microorganisme, rezultată din diviziunea în două planuri a unor coci. 3. (poligr.) format din patru coli. (< fr. tétrade) Vezi definitia »

DENTÁLĂ, dentale, adj.f. (În sintagma) Consoană dentală (și substantivat, f.) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau inferiori. – Din fr. dental. Vezi definitia »

TAVÉRNĂ s.f. Cârciumă ordinară, murdară (instalată de obicei la subsol). [< fr. taverne, it. taverna, cf. lat. taberna]. Vezi definitia »