Definita cuvantului îngemănare
ÎNGEMĂNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu îngemănare
,abatoare, s.n. Ansamblul cladirilor si instalatiilor unde se taie vitele destinate consumului. Vezi definitia »
TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare. Vezi definitia »
BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand). Vezi definitia »
AUTOREGLÁRE, autoreglări, s. f. Acțiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. [Pr.: a-u-] – V. autoregla. Vezi definitia »
întreciocníre s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere. Vezi definitia »