lóitră (lóitre), s. f. – 1. (Înv.) Scară lungă și lată, scară de asalt. – 2. Partea laterală a căruței, a dricului etc. Cr., slov. lojtra, din germ. Leiter (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176), cf. sb. lotra, mag. lajtorja. Vezi definitia »

CRIPÁLCĂ, cripălci, s. f. (Reg.) Cordenci la războiul de țesut. – Din bg. krepalka. Vezi definitia »

CALCANEÍTĂ s. f. inflamație a calcaneului. (< fr. calcanéite) Vezi definitia »

-IÓLĂ² suf. „diminutival”. (< fr. -iole, cf. lat. -iola) Vezi definitia »

ALLEMÁNDĂ, allemande, s. f. Vechi dans german cu caracter vesel, vioi. – Fr. allemande. Vezi definitia »