HARÁCI, haraciuri, s. n. Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman. ♦ Tribut, dare. ♦ Una dintre cele patru rate în care se achitau dările. – Din tc. haraç. Vezi definitia »

coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii. Vezi definitia »

știubéci s.n. (înv.) ceruză (alb de plumb folosit la vopsele). Vezi definitia »

sugaci, sugaci s. m. 1. v. sticlar. 2. (obs.) homosexual care practică felația. Vezi definitia »

DEZRĂSUCÍ, dezrăsucesc, vb. IV. Tranz. A face ca un fir sau, p. gener., un obiect să nu mai fie răsucit; a desface. ♦ Tranz. și refl. A (se) desface din depănătură. – Dez- + răsuci. Vezi definitia »