nestrâmbătór, nestrâmbătoáre, adj. (înv.) drept, obiectiv. Vezi definitia »

scăunișór, scăunișoáre, s.n. (înv.) scaun mic, scăunel, scăunaș. Vezi definitia »

AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător. Vezi definitia »

PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator) Vezi definitia »

GENERATÓR, -OÁRE I. adj. care generează, produce, determină ceva. II. s. n. 1. aparat, mașină, instalație care transformă o formă de energie în alta. 2. aparat, instalație care produce un fluid. ♦ ~ cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice (laser, maser etc.) bazat pe fenomenul de emisiune stimulată a radiației. III. s. f. (mat.) dreaptă prin a cărei deplasare în spațiu se naște o suprafață plană sau curbă. (< fr. générateur, lat. generator) Vezi definitia »