piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc. Vezi definitia »

năboí³, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli. Vezi definitia »

pândărói, -oáie, s.m. și f. (reg.) persoană lipsită de delicatețe, grosolană, necioplită. Vezi definitia »

mumói, mumoáie, s.n. (reg.) 1. grămadă de fân. 2. moviliță, hotar între loturi de pământ. Vezi definitia »

ogói, ogoáie, s.n. (reg.) 1. loc în care se joacă copiii cu mingea; loc delimitat pentru jocurile copiilor. 2. joc practicat de flăcăi și fete, cu mingea mică, pe un teren delimitat ca cerc. 3. liniște, tihnă, odihnă. Vezi definitia »