SONÉT, sonete, s. n. Poezie cu formă prozodică fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene cu rimă îmbrățișată și două terține cu rimă liberă. – Din fr. sonnet, it. sonetto. Vezi definitia »

QUARTÉT², quartéți, s.m. (Inform.) Bait de patru biți. [Pr.: cuar-] (din fr. quartet) Vezi definitia »

INCOMPLÉT, -Ă adj. care nu este complet. (< fr. incomplet) Vezi definitia »

PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esență tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcționa această instituție. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet]. Vezi definitia »

SCRÍPET s. m. v. scripete. Vezi definitia »