petinéț s.n. (reg.) țesătură foarte subțire; voal. Vezi definitia »

BOBULÉȚ, bobulețe, s. n. Diminutiv al lui bob¹. – Bob¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘTUȚ s. n. bucată scurtă de țeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz) Vezi definitia »

TĂICÚȚ s. m. v. tăicuță. Vezi definitia »

dorobánț (dorobánți), s. m. – Soldat de infanterie din armata națională, aparținînd unui corp a cărui existență este atestată începînd din sec. XVII, sub conducerea marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la jumătatea sec. XIX. – Var. înv. dărăban(ț). Germ. Trabant, prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *dorobant a fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-Graur 259). – Der. dorobănțesc, adj. (al infanteriei naționale); dorobănțime, s. f. (trupe de infanterie). Vezi definitia »