TRẤNTOR, trântori, s. m. 1. Masculul albinei. 2. Epitet dat unui bărbat care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora. – Cf. sl. trontŭ. Vezi definitia »

răscór, răscoáre, s.n. (reg.) izvor; confluență. Vezi definitia »

UȘOR, ușori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porțiilor sau ale ușilor; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »

BIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Care poartă, care are două flori. [< fr. biflore]. Vezi definitia »

BRONHODILATATÓR, -OÁRE adj., s. n. (substanță) care produce bronhodilatație. (< fr. bronchodilatateur) Vezi definitia »