RĂZIȘOÁRĂ, răzișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui rază. – Rază + suf. -ișoară. Vezi definitia »

ȘABLONÁRD-Ă adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv. Vezi definitia »

MONGOLÍSTICĂ s. f. disciplină științifică care studiază limba, cultura și civilizația mongolă. (< germ. Mongolistik) Vezi definitia »

CANDIDÓZĂ s. f. infecție micotică a pielii și a mucoaselor datorată unor specii de ciuperci candida; monilioză (2). (< fr. candidose) Vezi definitia »

LICÉNȚĂ s.f. 1. (În trecut) Titlu obținut în urma unui examen special susținut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobândea dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor; examen de licență; (p. ext.) diplomă care atestă acest titlu. 2. Purtare care întrece limitele bunei-cuviințe. 3. (Rar) Învoire, permisiune. ◊ Licență poetică = abatere ușoară de la regulile gramaticale de pronunțare și de scriere corectă a cuvintelor pentru a învinge o dificultate de versificație. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei invenții. ♦ (Ieșit din uz) Autorizație pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri, dată de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia]. Vezi definitia »