OSTENTAȚIÚNE s.f. v. ostentație. Vezi definitia »

CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion]. Vezi definitia »

ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, s. f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă². [Pr.: -ți-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis. Vezi definitia »

CONSERVAȚIÚNE, conservațiuni, s. f. (Rar) Conservare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. conservation, lat. conservatio, -onis. Vezi definitia »

INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction]. Vezi definitia »