VARIÁȚIE, variații, s. f. 1. Schimbare, transformare; stare a unui lucru care se prezintă sub diferite forme, în mod variat; trecere de la o formă la alta; aspect variabil, schimbător. ◊ (Mat.) Variația unei funcții = diferența dintre valorile unei funcții în două puncte ale ei. ♦ Diversitate, felurime. ◊ (Mat.) Calculul variațiilor = calcul întrebuințat în analiza infinitezimală (prin care se rezolvă anumite probleme a căror soluție nu se poate obține prin calcul diferențial). ♦ Spec. (Biol.) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. a organismului animal și vegetal. 2. (În forma variațiune) Modificare a unei teme muzicale sub raportul melodiei, al ritmului, al măsurii, al armoniei, al tonalității etc. ♦ Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. [Pr.: -ri-a-. Var.: variațiune s. f.] – Din fr. variation, lat. variatio, -onis. Vezi definitia »

IMPLÓZIE s.f. 1. (op. explozie) Pătrunderea rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși. 2. (Fon.) Momentul inițial al articulării unei consoane oclusive. [Var. imploziune s.f. / < fr. implosion]. Vezi definitia »

hărțulíe (hârțulíe), s.f. (reg., înv.) hârtie scrisă; scrisoare. Vezi definitia »

-TARAXÍE elem. „emoție, tulburare”. (< fr. -taraxie, cf. gr. taraxis) Vezi definitia »

ANDROECÍE s. f. prezența numai de flori mascule pe aceeași plantă. (< fr. androécie) Vezi definitia »