APORÍE, aporii, s. f. (Înv.) Îndoială, nesiguranță; încurcătură. – Ngr. aporia. Vezi definitia »

VETERINĂRÍE s. f. (Fam.) Medicină veterinară. – Din veterinar + suf. -ie. Vezi definitia »

CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio]. Vezi definitia »

CALOTIPÍE s.f. Vechi procedeu de fotografiere, în care se folosea clorura de argint ca sensibilizator și cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare. [Gen. -iei. / < fr. calotypie, cf. gr. kalos – frumos, typos – urmă]. Vezi definitia »

CHIROMANȚÍE s. f. Procedeu prin care se poate ghici caracterul sau destinul cuiva pe baza interpretării liniilor din palmă. – Din it. chiromanzia, fr. chiromancie. Vezi definitia »